Spre o Poetică a Scenariului Cinematografic

Coperta Alexandru AndrieșÎn anii studenţiei, în Academia de Teatru şi Film, existau câteva cursuri despre care toată lumea vorbea cu admiraţie şi de la care... se chiulea mult mai puţin decât de la altele.
Şi asta nu pentru că studenţii se temeau că vor fi pedepsiţi pentru absenţele lor, ci pentru că simţeau că acolo se petrece ceva, că au de învăţat lucruri interesante pe care nu le pot descoperi singuri citind una−două lucrări de referinţă în domeniu.
Pe lângă legendarul curs de „Istorie a filmului universal” susţinut de dl. prof. George Literra, trebuie neapărat menţionat cel de scenaristică al profesorului Dumitru Carabăț. 
Iată că acum, cei care nu au avut niciodată ocazia să asiste la aceste cursuri de scenaristică, au la îndemână cartea „Spre o poetică a scenariului cinematografic” de Dumitru Carabăţ, publicată de Editura Pro.
Ideile din cursuri sunt preluate şi dezvoltate în această lucrare, într-un discurs sobru şi elegant, propunându-se cititorului ipoteze, şi nu sentinţe, după cum subliniază autorul chiar în Prefaţă: „Că o asemenea descriere nu-şi poate epuiza obiectul dintr-o singură lovitură sau că unele dintre ipotezele noastre se vor dovedi amendabile, o ştim foarte bine şi ar trebui să o ştie din capul locului orice analist cu picioarele pe pământ”.        Pornind deci de la funcţiile lui Propp din „Morfologia basmului”, lucrarea ne propune un model generativ−transformaţional al acestora, aplicabil în cazul scenariului. O translare de la basm la film, deci. Când ne gândim că de multe ori s-a spus şi s-a scris că filmele sunt basmele epocii moderne, acest model ni se pare cu atât mai potrivit.
În orice caz, cei care se vor repezi să citească această carte cu speranţa că în momentul în care vor întoarce ultima pagină vor fi devenit deja scenarişti, vor fi dezamăgiţi.  E cam greu să devii scenarist peste noapte...